Arche – Revista de Etnologie si Antropologie – ISSN 1583-9966
“De ce Arche?” – Nicolae Mihai
Lansarea unei reviste cu profil etnologic şi antropologic nu este deloc o treabă uşoară în România mileniului III. Ne-am convins pe pielea noastră, atât cu reluarea şi continuarea mai vechii reviste Suflet Oltenesc, cât şi cu inaugurarea primului număr din SYMPOSIA sau cu pregătirea unei conferinţe strict specializate.
În viziunea editorilor, ARCHE reprezintă deopotrivă o ruptură şi o continuitate. O ruptură cu o anumită tradiţie, bazată pe o abordare simplă a textului folcloric, uneori descriptivă, o ruptură cu o anumită tradiţie interpretativă care privilegia mai mult propriul domeniu şi mai puţin întâlnirile cu disciplinele înrudite: istoria, sociologia, filologia, fie şi la graniţe prin antropologie istorică, sociologie rurală sau etnolingvistică.
O continuitate pentru că revista se vrea a fi, la un alt nivel, prelungirea unei direcţii locale de recuperare şi analiză a tradiţiilor populare, reprezentată de asociaţia interbelică „Tovărăşia folcloriştilor olteni“, de activitatea unor meritorii cercetători dintre care se remarcă Aurelian I. Popescu şi Gheorghe Iordache, Marcela Popilian – Bratiloveanu, Nicolae Niţu, Ileana Fulga, cărora într-un fel sau altul le rămânem datori.
În fine, ARCHE continuă direcţia imprimată de seria nouă a revistei „Suflet Oltenesc“, prin cultivarea unor subiecte şi tendinţe mai puţin frecvente, analizate deopotrivă de etnologi, antropologi, istorici care se arată interesaţi de producţiile culturale din spaţiile rural sau urban, de formele de comunicare şi solidaritate, de studiul minorităţilor şi construcţiile identitare, de spaţiile simbolice şi transformările mentalitare, de reprezentări şi gesturi.
ARCHE realizează astfel un dublu paradox: sub o titulatură nouă continuă o revistă veche (Suflet Oltenesc); sub o semnificaţie racordată la tradiţie şi vechime, ea promovează o nouă direcţie, arătându-se astfel interesată de noutăţile interpretative şi metodologice. Deschiderea pe care o cultivă atât la nivel pluridisciplinar, cât şi la nivel de colaborare (naţională şi chiar internaţională) necesita o denumire mai cuprinzătoare, mai uşor utilizabilă. Este motivul pentru care am renunţat la vechea denumire a revistei fără ca acest lucru să însemne şi îndepărtarea de sufletul ei.